miercuri, 14 noiembrie 2007

Ti-am spus sa nu ne faci blog

-Dar e un blog despre mine nu despre voi. Fac ce vreau cu viata mea. Vreau sa le spun si lor. Lasati-i sa afle! Sa stie! Poate au si altii nevoie de voi.
-EA: Vrei sa ne arunci in virtual. Crezi ca indura cineva adevarul in locul tau? Te imbeti cu apa rece. Infrunta, nu te ascunde printre randuri. Viata nu e aici, e in alta parte.
-Traiesc putin si aici. Uneori mai intens decat afara. Virtualul exista asa cum existati si voi. Aici oamenii rescriu viata din cuvinte. Refac realitaea din ganduri. Imi place. E ca la teatru.
-EA: Mda! Mereu ti-a palcut sa privesti. Pierzi timpul intelegandu-i pe altii si vrei ca altii sa te inteleaga pe tine fara sa faci nimic.
-EL: Ce plicticosi. Hai sa radem 5 minute fara motiv. Sau sa radem pana ne amortesc gurile. Nu puteti. Si totusi hai sa sargem ziduri cu zambete. Sa cada caramizile pana cand vedem oamenii goi iesind rusinati pe strazi. dar noi vom rade mai mult si mai mult. Pana ce oamenii goi vor incepe si ei sa rada. Si atunci se va pornii furtuna. Si va ploua peste zambete ca sa le spele de amar. Si va ploua peste ochi sa ii invete lacrimie. Si va ploua peste guri ca sa le invete tacerea. Eu va astept aici razand.

Niciun comentariu: